Serile Sinapsa cu Mugur Grosu, Iulia Militaru și Felix Nicolau

Despre autorii invitați, Florin Caragiu scrie:

_______________________________________

Poemele Iuliei MILITARU din “marea pipeadă” (Brumar, 2010) improvizează o atmosferă de basm neo-romantic postmodern. Avem înainte un corp textual clipind ingenuu pe un drum ale cărui ramificații se tot multiplică, risipindu-se ca fumul pipei. Tonul detașat și linia desenată cu nerv a mișcărilor poartă cu sine un foc mocnit. Specialistă în “morți fără moarte” și “groază fără groază”, poezia “trebuie să facă lucrurile să existe”! O “buluceală fantastică” “lasă formele să zboare / plămădind aluat rebel”, lăsând nedumerită și dezorientată istoria, în mrejele unui cotidian fabulos, saturat estetic: “Când lângă mine crește-un înger mut / Cum aș putea să mă rostesc mai mult”.

_______________________________________

Poezia lui Mugur GROSU e o poezie nedomesticită, un tonic servit “în fiece teamă a clipei”, un cockteil de neo-dadaism, suprarealism, experimentalism, post-textualism, existențialism, în care ludicul, hedonismul, ironia, absurdul, umorul și toată nebunia poetică a jocurilor verbale disimulează reacțiile unei hyper-sensibilități infuzate de luciditate, melancolie și tragic în fața fulguranței timpului, a inconsistenței și perisabilității ordinii lucrurilor. Erosul poetic, declanșând o mișcare de rezistență împotriva tentației akedice, e “un fel de săgeată și-n vârful săgeții ei / e un fel de iubire”.

_______________________________________

Poezia lui Felix NICOLAU e un “tun de zăpadă” ce-și înfige proiectilele și aruncă în aer situații trăite sau imaginate, până la limita absurdului, împrăștiind un umor savuros. Un cod galben de vijelii existențiale se instituie în balconul versurilor în care poetul își omoară fantomele. “Tandru și rece”, autorul are un singur regret: “n-am timp să fiu tu”.