Mama avea un iubit în Corleone. Tata murise din ainte să afle. Pe ogoarele îmbibate cu apă din Saint Roland, paisprezece ciori urmăreau un melc. Liniştitul ţăran flamand, Flaubert, vântura sămânţa viitorului rod. Mintea lui era limpede. Cu o seară în urmă se jucase cu mătuşa Mary și lanţurile, în hambar. Mătuşa Mary rezistase cât rezistase, apoi îşi dăduse duhul într -un cârlig cu care lega Flaubert, remorca. Pământul era sătul. Lacom. L -a înghiţit într -un acces de furie oarbă. De când a dispărut Flaubert, soţia sa a născut trei fete. Cu iubitul din Corleone. Una dintre ele eram eu. La început am fost tâmpită. Tăceam şi îmi mâncam mucii gândindu-mă cum ar fi dacă m-ar pângări Maurice, poliţistul. Eram mică, nu ştiam nimic. Cât îmi este de dor de viaţa de atunci, proastă, goală, liniştită. Deodată mi -am atins din greşeală un punct; algebric vorbind, era pătratul distanţei de la nas la cur. Am finalizat ciopârțind o păpuşă. Seară de seară mă plimbam prin spatele casei, încercând să înţeleg pământul, mărăcinii mă fascinau. Fiind urâtă, eu, Angie, nu aveam parte de atenţia băieţilor, cum aveau surorile mele mai mari. Aveam timp berechet. Singura mea satisfacţie în afară de masturbare, era să mă gândesc si să mă răzgândesc. Am înţeles atunci cum funcţionau oamenii, şi le -am zărit motoraşul ascuns, mizeria si apucăturile. Am dat din cap dezamăgită şi mi -am pus laţul de gât, în şopru. Am murit câteva ceasuri;linişte, dulce ca şi copilăria de altfel. M -a găsit Maurice. Înainte să mă trezească, m -a pătruns. Atunci am simţit un zvâc în mine, şi am înţeles că pot zămisli alte vieţi. Am hotărât să renunţ la moarte şi m -am pus pe născut. Şapte copii în şapte ani, la şapte luni. Mă săturasem să devin mamă. Aşa că i -am abandonat în satul uitat de lume. Am găsit o cameră la motelul Saints din oraş. Am băut şapte ani şi m -am drogat cu Spice şi Tom. Am ajuns aşa departe, încât am început să fumez oameni. O dată a venit la mine un pigmeu, cu ochii teşiţi. M -a rugat să -l fumez, să -l risipesc în aerul îmbâcsit de motel. Zis şi făcut. Am stat trei zile cu ochii lipiţi de tavan. Pigmeu fusese un monstru. Imbecilu’ dracu! Pedagog pedofil! Am fumat oameni din toate colţurile lumii. Şi am rămas dezgustată de fiecare dată. Cu cât omul era mai sărac cu atât gustul lui era mai iute şi amar, plin de teribile secrete. Găsită moartă pentru a doua oară în viaţa mea de la o supradoză cu doi avocaţi obezi, m-am trezit în spitalul Famous din capitală. Doctorul Peto a fost un om deosebit. Stăteam de vorbă nopți întregi. O dată m -a implorat. Şi l -am fumat. Nu a ţinut mult, două fumuri. Era atât de gol pe dinăuntru…. Probabil ăsta era harul meu. Deşi eu insistam cu tărie să devin o mamă depravată, am devenit fără vrerea mea, o renumită fumătoare de oameni.
Copii mâncau toți din același castron și erau fericiți.
Mama a avut un iubit în Corleone. Tata murise din ainte să afle…