într-un excel trebuia să semnalez în culori

graduale

nivelul relaţilor intercolegiale,

satisfacţia salarială raportată la contextul socio-politic

ortodox, banu’i ochiu’ dracului/

durerile în piep de la cafeaua companiei

sau recunoştinţa unui teambuilding amoros

plus douăzeci de zile la mare şi pe drumuri.

 

după cum s-a observat în biomecanică

nu rămâneau întotdeauna în canalele pătrăţoase

de unu şi zero aşa ca o povaţă unui ascet estic,

ci mă reprezentau pavlovian.

magenta ca o urmă vinovată de ruj

albastrul ceruleum ca teama

pe care egiptologigii o târăsc cu ei în fiecare

mormânt nou.

 

la sfârşitul şedinţei nu m-am mirat

de ce în patru ani salariul

meu crescuse abia cu o sută de euro.

 

continui totuşi să scriu în word,

exceluri.