într-un excel trebuia să semnalez în culori
graduale
nivelul relaţilor intercolegiale,
satisfacţia salarială raportată la contextul socio-politic
ortodox, banu’i ochiu’ dracului/
durerile în piep de la cafeaua companiei
sau recunoştinţa unui teambuilding amoros
plus douăzeci de zile la mare şi pe drumuri.
după cum s-a observat în biomecanică
nu rămâneau întotdeauna în canalele pătrăţoase
de unu şi zero aşa ca o povaţă unui ascet estic,
ci mă reprezentau pavlovian.
magenta ca o urmă vinovată de ruj
albastrul ceruleum ca teama
pe care egiptologigii o târăsc cu ei în fiecare
mormânt nou.
la sfârşitul şedinţei nu m-am mirat
de ce în patru ani salariul
meu crescuse abia cu o sută de euro.
continui totuşi să scriu în word,
exceluri.
faci ceva mișto aici, dar cred că ultimele două versuri sunt în plus