Dacă te uiți mult în bec, pata diformă
se subțiază încet într-o sîrmă incandescentă,
și la fel se-ntîmplă dacă te uiți atent în dragoste.
Ai vrut să-ți trimit prin poștă pijamaua mea
să dormi lîngă ea și n-am trimis-o,
cît de ușor să rănești ce iubești,
cît de frumos că nu scapă nimeni din asta,
pare fundamental, ca gravitația,
electromagnetismul sau forțele nucleare.
Cînd se întîmplă, ceva moare, dar e ok,
mereu e de omorît cu grămada în noi.
Nu dispera, rîzi puțin, mănîncă ceva,
aruncă resturile la cîini și-nainte s-adormi
lasă orașul să vină să te lingă pe mîini.
Tags: Poezie, Radu Nițescu
foarte bun!
m-am tot gîndit vreo zece minute la variante de răspuns, am trecut prin cîteva poeme, prin niște site-uri de bancuri, prin bucătărie și mă rog, în cele din urmă mi-am tăiat două felii de salam ardelenesc și una am scăpat-o pe jos
și mă gîndeam acum în ce măsură ar fi vina ta
:)) mersi
și pentru asta sunt vinovat?
Foarte frumos & emoționant.