Nu i-am citit poezia lui Gabriel Chifu. În momentul ăsta chiar mă întreb de ce nu am făcut-o, pentru că frecventez de ceva vreme viața literară autohtonă și mă las sedus adesea, poate mai mult decât ar trebui, de numele sonore care fac parte din ea. Cu Gabriel Chifu nu s-a întâmplat însă. Așa a fost, probabil, să fie. De aceea nu pot spune dacă a meritat sau nu Premiul Național Eminescu. Nici nu e treaba mea, a unui „mediocru”, vorba dlui Alex Ștefănescu. Oameni mult mai deștepți și mai experimentați au hotărât acest lucru, așa că pentru mine în acest caz lucrurile sunt clare.
Și totuși, chestiunea mă frământă: de ce totuși nu i-am citit până acum poezia lui Gabriel Chifu, de vreme ce am citit foarte multă poezie, atât din ultima perioadă, cât și, să spun așa, din întreaga literatură română? Poate a fost o scăpare de-a mea, sau poate cărțile lui Gabriel Chifu pur și simplu nu mi-au căzut sub nas în vreo librărie sau la bibliotecă. Se poate.
Dar dacă Gabriel Chifu este un „mediocru”? Pesemne că poate fi și un „mediocru”, de vreme ce nu l-am citit. Dar cum poate fi „mediocru” un poet care tocmai a luat Premiul Național Eminescu? Să fie din cauză că i-am citit cu pasiune pe Octavian Soviany sau pe Mircea Cărtărescu înainte să-l citesc pe Gabriel Chifu? Sau pe Marta Petreu? Sau pe Liviu Ioan Stoiciu? Mă rog, poate a fost o chestiune de gust. Nu știu. Ceea ce știu sigur este că nu l-am citit pe Gabriel Chifu, care a primit recent cel mai important premiu național de poezie, ceea ce poate fi o pată neagră în economia lecturilor mele.
Dacă ar fi să mă adresez direct domnului Nicolae Manolescu, i-aș pune câteva întrebări punctuale, care țin mai degrabă de nevoia unei lămuriri personale, decât de aceea a lămuririi votului unei comisii despre care domnia sa afirmă bombastic că a avut „o responsabilitate” sau „o datorie”. L-aș întreba pe dl Manolescu dacă i-a citit, spre exemplu, pe Sorin Despot sau pe Radu Nițescu. Întreb pentru că dl Manolescu afirmă că tinerii care poartă acest război (a se citi: războiul împotriva dlui Manolescu) îl pot câștiga „scriind literatură bună”.
Dar, pardon, domnule Manolescu, acești tineri chiar scriu literatură bună, și asta nu pentru că i-am citit eu, ci pentru că oameni mult mai pricepuți ca mine, critici experimentați, au spus-o. De unde pot să trag concluzia, domnule Manolescu, v-o spun cu toată sinceritatea, că nu i-ați frecventat pe acești tineri, exact cum am procedat eu în cazul dlui Chifu. Deosebirea constă în faptul că eu nu păstoresc o ditamai instituția numită USR și nu iau decizii contradictorii care scandalizează lumea literară.
Mai spuneți, domnule Manolescu, detașat așa cum îi stă bine unui om care cunoaște toate adevărurile fundamentale, că poetul Claudiu Komartin „este tot mai otrăvit pe măsură ce scrie tot mai prost”. Ați citit „Cobalt”, domnule Manolescu? Dacă da, înseamnă că gusturile dvs literare au rămas pierdute undeva în trecut, când vedete pe plaiuri mioritice erau Șt.O. Iosif sau Ion Minulescu (să mă ierte venerabilii și valoroșii, de altfel, poeți, că i-am adus în această discuție, dar, așa cum se știe, vremurile se mai schimbă și gusturile lirice la fel). Iar dacă nu l-ați citit, de unde știți că scrie tot mai prost? E ceva în neregulă în afirmația dvs, oricum am întoarce-o.
Vă legați, cu un limbaj la limita suburbanului, de caracterele lui Florin Iaru și Octavian Soviany. Sunteți în fața unei instanțe, domnule Manolescu? Vă simțiți astfel? Sunteți un avocat încolțit care vrea să-și destabilizeze adversarul prin lovituri sub centură? Vreți să decredibilizați cîțiva semnatari ai scrisorii de protest sperând că prin contaminare veți destructura o mișcare despre care ar trebui să fiți conștient că s-a pornit deja și are efectul unui bulgăre? Este, din partea dvs, o mișcare nedemnă și necavalerească. Poate că mesajul dvs vine de la Paris, dar el are mirosul pestilențial al subteranelor Dâmboviței, domnule Manolescu. Mai cu seamă că, pentru a vă sprijini, i-ați arătat lesa dlui Alex Ștefănescu iar domnia sa, bucuros că-și revede stăpânul, a început să dea din coadă fericit că-l scoateți la plimbare.
Poate că semnatarii scrisorii sunt „mediocri”, domnule Manolescu, sau poate că nu au „opere” ca dvs sau ca dl Ștefănescu. Poate că nu toată lumea stă toată ziua, ca dvs, cu mâna la falcă, meditând la binele literaturii române. Da, tinerii (și nu numai) mai merg și prin cârciumi, mai duc o viață boemă, mai scriu și prost, din când în când, dar încă nu au devenit efigii, ca dvs. Sunt vii, au o viață activă și, surpriză, au curajul de a-și exprima opiniile. Or, din momentul în care o încercare precum scrisoarea aceea de protest care v-a scandalizat o tratați cu disprețul și cu autosuficiența care v-au cam caracterizat în ultimul timp, înseamnă că este timpul să vă gândiți serios să vă retrageți și să vă scrieți memoriile. Liniștit, la Paris, pe malurile Senei dezinfectate.
Pentru că aici, domnule Manolescu, pe malurile Dâmboviței otrăvite, soclul pe care v-ați așezat a început să se fisureze ireversibil.
(sursa foto: http://www.ziaristionline.ro/2011/03/31/roncea-ro-nicolae-manolescu-apolzan-este-cercetat-de-agentia-nationala-de-integritate-intr-o-lucrare-conexa-destinata-ambasadorului-romaniei-la-unesco-document-ani/)
am mai spus asta. de prost gust ar fi ca juraţii (criticii literari în frunte cu n. manolescu) să nu fi scris niciodată elogios despre gabriel chifu şi să fi scris exact depre ceilalţi.
acest lucru (dând la o parte ceea ce a relatat mircea martin) ar fi suficient pt a privi cu o mirare crescândă acest juriu, această decizie.
să scrii încântat despre marta petreu, despre mircea cărtărescu ş.a. şi să te chinui să găseşti ceva spectaculos, ceva care să iasă din rând despre gabriel chifu într-o recenzie căznită şi, cu toate acestea, să acorzi premiul celui din urmă este uimitor, jenant, penibil, halucinant.
asta e chiar mai rău decât dacă nu l-ai citit deloc şi-i dai premiul pt că vrei. aici ai 50 % şanse să fie fenomenal. poate îţi iese.
nu le-a ieşit.
cititorii citesc, criticii nu prea o fac.
eu l-am răsfoit şi mi s-a părut de necitit. nu pot să spun asta despre cărtărescu sau liviu ioan stoiciu, sau ioan moldovan sau mulţi alţi.
După părerea dlui N. Manolescu, dl G.Chifu a meritat premiul M.E. de la Botosani, ca şi premiul pt. roman al Fest. de lit. de la cluj, ca şi premiul USR de acum doi ani, ca şi… etc. Mă rog, în toate aceste cazuri, dl N.M. îşi riscă ştirbirea prestigiului doar dacă ar avea niscai interese strict personale. Unii spun că ar împărţi premiile cu cel premiat, dar dacă am crede asta ar fi absolut oribil şi penal, deci eu,unul, nu pot crede asta. Mai degrabă cred că dl N.M. este de o onestitate infailibilă, până ce se va dovedi că nu este aşa. Problema nu cred că este la dumnealui, ci, în primul rând, la juriul de la Botoşani. Acel juriu trebuia să-şi dovedească obiectivitatea şi onesta valorizare a candidaţilor, fără să permită eventuale intruziuni şi influenţări ale votului dinafară. Adică, dinafara hotărârii finale, corecte şi de nezdruncinat a hotărârii sale. Deci, dacă lucrurile au ajuns până la a genera acest megascandal, juriul este de vină, în primul(repet)în primul rând. Iar rezultatul trebuie să rămână cel care este. Doar că membrii juriului este cazul să roşească puţin, la obraz, desigur ! (…)