se poate când mă vezi să vrei să
mă loveşti în moalele capului.
am ajuns atotsuficient cu camera asta uscată
ca o roşie uitată pe plantaţie.
dar ce spun ar fi ceva viu,
nu ca natura statică de pe noptieră
cu scrum hârtie igienică sticle goale şi resturi de droguri
uşoare. să mă loveşti pentru că sunt existent
doar aici, şi nici nu sunt bătrân sau neajutorat,
super eroul lamentabil care ştie să sară în pătratul ferestrei
în momentele matinale
sau mult mai rău seara,
în tavanul dens.
acum o oră, când l-am văzut neras
i-am spus tipului de la fastfood
lângă hot dog,
să mai pună nişte şerveţele
pentru ăia care mănancă în pat.
ce aș modifica eu:
-fără virgulă după ”mă vezi”
-să mă lovești în moalele capului, fără ”exact”
-aș schimba atotsuficient cu alt cuvânt mai nepretențios, poate doar ”suficient”
– ca o roşie uitată în plantaţie (fără ”care a fost”- și oricum ar trebui ”pe plantație”)
La ”dar ce spun ar fi ceva viu,” parcă se observă că a mai fost un vers înainte care a dispărut (sau dacă nu a fost, nu e continuitate), n-ar trebui să se observe
– îmi place: ”să mă loveşti pentru că sunt existent”
dar după sună cam aiurea ”aici şi nici”
– tavanul dens, iar sună suspect
– la ultima strofă cred că ar suna mai bine fără
”ca/lângă hot dog,”
Multumesc pentru observatii, am modificat in mare, si da, e mai inchegat textul acum.
De ce ai simti nevoia sa ne insiri descrierea vesnicelor clisee cu ‘vai poetul’ care are viata vraiste si baga droguri usoare (banuiesc ca grele ar fi fost prea mulg, din motive de identitate:p)?
Textul asta nu pare decat o insiruire de imagini intr-un exercitiu steril
Trebuie să mai scriem și de-astea sterile dl. Menumorut, ca să mai învățăm câte ceva.