ne-am întâlnit din întâmplare în birt, m-a rugat să iau loc la masă,
era singur, nu aştepta pe nimeni.
mi-a oferit o ţigară, a comandat o bere,
apoi mi-a spus sec: mă lasă partea dreaptă,
anafura mă-sii, şi a izbucnit în râs.
nu înţelegeam despre ce dreaptă era vorba,
am ezitat câteva secunde şi am replicat: clasa noastră politică de dreapta?
nu, partea dreaptă a trupului, a continuat el. uite, mâna dreaptă
am avut-o ruptă din cot, la picior am avut accidentul acela oribil la piscină,
dacă mai ţii minte,
pe braţ m-am ars urât şi mi-a rămas cicatricea asta albicioasă
care te trimite cu gândul la un tatuaj scos cu laserul. ce să mai vorbesc
despre plămânul drept care s-a oprit
odată cu ceasul de mână când m-am îmbolnăvit de pneumonie
în urmă cu vreo doi ani, ochiul drept este mai mic decât cel stâng
şi văd din ce în ce mai neclar cu el.
îl priveam tăcut de parcă aş fi avut în faţă un mulaj de ipsos folosit în licee
la orele de biologie, cu organele, ţesuturile roşiatice, vinişoare, capilare, oasele craniului,
jumătate de creier,
la vedere pe partea dreaptă.
mi-am zis doar atât: un veritabil subiect literar, apoi am adăugat, ca să ne descreţim puţin frunţile,
ar trebui să citeşti doar autori cu viziuni de stânga, să contrabalansezi oarecum problema.
în noaptea aceea, cât mai rămăsese din ea, am visat mult.
îmi aduc aminte doar atât:
m-am trezit să merg la baie şi când am dat să mă privesc în oglindă
am realizat că jumătatea dreaptă a feţei nu mi se vedea.
m-am panicat şi sudoarea acră a început să şiroiască pe oglindă unde stătea scris
pe partea lipsă a feţei următorul text:”uite, orice realitate care merită osteneala
ţi se dezvăluie prin intermediul cuvintelor, restul lasă-l maimuţelor sau muşcatelor”.
în timp ce scriam m-am trezit să merg la baie a bătut cineva la uşă. era administratorul care mi-a spus că vrea să verifice în baia mare dacă nu cumva am vreo ţeavă spartă în masca de sub chiuvetă. ne-am aplecat pe rând cu o lanternă să depistăm de unde vine problema. şi a avut dreptate, ţeava de apă rece din partea dreaptă a coloanei era spartă, ploua cu firmituri de nedumerire scăldate în lumina călduţă a lanternei ca un ochi de găină pe peretele mucegăit de dincolo de ţevi.
Tags: Poezie, proză scurtă
un text reuşit, una peste alta. şi totuşi: “clasa noastră politică de dreapta”, şi mai taie din “care”, e un tic tare supărător
Alin, postează te rog în Area 51, poezie sau proză sau ambele dacă vrei. Când postezi un text, alegi de la categorii, din dreapta. Dacă nu bifezi nimic se duc automat în Comunitate.
o fi prozopoem sau poezră!
Foarte fain poemul. Ideea deosebită.
Un poet destept, care se joaca cu harms in cheie proprie si o face foarte bine. Finalul cu firmirile de nedumerire e cam pus cu mana si strica putin efectul textului, cred ca trebuie gasit altceva. Si partea cu stanga pentru balansare poate fi in plus, dar atata timp cat glumita e inserata natural, cred ca poti sa o pastrezi. Mai pune texte, ai potential