Zidul de mătase

Autor: 

Constantin Virgil Bănescu

POEZIE

Anul publicării: 2011
Editura: Casa de Editură Max Blecher
Numărul de pagini: 220
ISBN 9786069270240

20 RON

Despre autor:

Constantin Virgil Bănescu (1982-2009) a publicat volumele de poezie Câinele, femeia și ocheada (Timpul, 2000), Floarea cu o singură petală (Junimea, 2002) și Același cer ce nu e (Vinea, 2006, 2009). A primit Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru debut (2001) și prestigiosul premiu „Hubert Burda” pentru tineri poeți din Europa Centrală și de Est (Heidelberg, 2003), iar poemele sale au fost traduse în limba germană de către Oskar Pastior (Der Hund, die Frau und die Liebäugler, Wunderhorn, 2010), în spaniolă (de Joaquín Garrigós) și în slovenă (de Aleš Mustar). A încetat din viață la 12 august 2009, la Târgoviște.

Opinii editoriale:
„Un iluminat. Un rebel pios cu judecată de samurai. Un poet total pentru care propria lui poezie a însemnat inocență definitivă și splendoare. Minuțios, selectiv, pasionat de perfecțiunea indisolubil legată de simplitate, Constantin Virgil Bănescu trăia poezia demn de parcă ar fi conceput cu fiecare literă în parte întreaga esență a lumii noastre. A fost Poet și nimic în afară de asta. Un lucid prin excelență. Un personaj plin de farmec și tristeți în care el însuși recunoștea premonițiile unor dureri nu foarte târziu confirmate. Zidul de mătase aduce în atenție poetul-etalon al celei mai recente generații de poeți, dar în spatele acestor versuri rămâne omul excepțional, prietenul, care își recita poemele stând în picioare, într-un gest de auto-condamnare definitivă.”
― Gabriel Daliș

„De când l-am cunoscut și îl citesc, Constantin Virgil Bănescu mi-a întărit, cu fiecare nou volum, impresia că este un poet zen, cu o sensibilitate și o gândire coborâte din înțelepciunea și grația extrem-orientalilor sau din spiritul neschimbător al Upanișadelor. Trilogia Zidul de mătase este una dintre cele mai impresionante confesiuni poetice ale vremii noastre. Fanatismul cu care Bobiță a crezut în poezie, blândețea și marea frumusețe a acestui poet mă fac încă o dată să cred că el a primit unul dintre darurile cel mai greu de îndurat pe lumea aceasta. Și, acceptându-l, a mers până la capăt. Nu mai am nici o îndoială că scrisul său nu a avut legătură nici cu insolența, nici cu fronda cam de prea multe ori ignorantă și goală a generației noastre. Nici unuia dintre noi nu i s-a potrivit mai bine formula, veche de un secol, a lui Otto Stoessl, Lebensform und Dichtungsform (Formă de viață și formă poetică). A fost precocele absolut al poeziei românești de la începutul acestui secol. Unul dintre acei poeți cu momente de strălucire intensă la care mă reîntorc ori de câte ori încrederea mea în literatură este zdruncinată.”
― Claudiu Komartin

„Poezia lui Constantin Virgil Bănescu pare a fi redactată pentru a le da bătăi de cap criticilor măcar până la următoarea istorie completă a literaturii române.”
― George Neagoe

„Se simte că C.V. Bănescu a trăit fiecare rând pe care l-a scris. Felul lui de a vedea viața a fost însoțit mereu de urgența mărturisirii ei. Expresia rotundă a necunoscutului nu-l sperie, ci îl face curios, aidoma unui copil în fața unor lucruri pe care le zărește pentru prima oară.”
― Dan-Liviu Boeriu

Tags: bibliotecă: Poezie, Casa de Editură Max Blecher, Constantin Virgil Bănescu