e ora cinci fiică-mea a intrat la cursul de balet
eu mă aşez pe scaun în sala de aşteptare
îmi scot din geantă cartea apoi îmi pun căştile şi pornesc muzica
să nu mai aud zumzetul mămicilor
de data asta am venit înarmat
hotărât să scap de discuţiile imbecile şi să pot citi liniştit
între atâtea feţe albe
ajunge să le privesc ca să întrevad ceva mult mai insuportabil
decât tot ce sunt nevoit să îndur zilnic
cronopii lui cortazar şi radiohead îmi stimulează în cutia craniană
secreţia de serotonină
între găştile de neuroni care căutau fără chef ieşirea
se produce o emulaţie confuză
mă grăbesc să pun eticheta personal jesus
şi îmi imaginez zâmbetul stupid care mi s-a întins pe faţă
sună telefonul
e taică-meu care mă anunţă că maică-mea a făcut diabet.
Nu stiu ce sa spun, asa ca nu zic nimic.
in prima strofa, si nu numai aici, folosesti pronumele in mod abuziv.
ar fi ok –
“e ora cinci fiică-mea a intrat la cursul de balet
în sala de aşteptare scot din geantă cartea
apoi îmi pun căştile şi pornesc muzica
să nu mai aud zumzetul mămicilor”
“între găştile de neuroni care căutau fără chef ieşirea
se produce o emulaţie confuză
ma grăbesc să pun eticheta personal jesus
şi cred ca am un zâmbet stupid pe faţă”
-sunt de acord că ar fi mai bine fără ”eu” în al doilea vers și fără primul ”îmi” și ”apoi” în al treilea
-fără ”și” în a doua strofă
-”zumzetul” parcă nu sună bine
-eu aș înlocui și ”întrevăd”
-”între atâtea feţe albe” – poate ar fi ok dacă ai înlocui ”albe” cu altceva, așa sună banal plat și din altă parte, când am citit poemul prima dată, la albe mi s-a tăiat firul
– ”emulaţie confuză” cred ca ar trebui modificat
– îmi place cum se construiește ceva pentru ultimele 2 versuri
(câteva idei)