mi-am prins visul umbla
cu cioara vopsită prin iad
s-au blocat reflectoarele apoi s-au ars
un mare dulap de fontă se clătina cu putere
toate din încercarea de a suprapune
două localuri peste două povești. când
experimentul a eșuat definitiv am urcat
într-un metrou suspendat
primul
un fel de tiroliană a infernului
unde zeul suprem era în vizită &
îmi șoptea binedispus
abia astăzi *bis retoric: abia astăzi*
iadul a depășit india în mode și nevoi
se muta din umbră-n umbră cu mișcări lente
(frivol supracontrol al departamentului
de mecanică) m-a luat la unșpe metri
că nu mai scap de delicatețe doar
dacă-mi recunosc părinții
apo’ au la greșeeeli ascultă-mă tu pune mâna pe ei
și vei începe să vezi ființe cu adevărat mari
p-alea dincolo de-ai tăi apoi țc!
m-a tăiat de sub frânghii
cădeam în gol jos niște manifestanți
mărșăluiau pentru reîncarnarea iminentă
a celor avortați un iureș de feromoni mă sufoca
ei arborau stegulețe cu texte chirilice
în iad toate literele sunt chirilice
îmi scuturam degetele în semn de pace și dubiu
cearșaful nostru cădea în urma mea zeul suprem
trăgea de manivele ciugulind din tărâțe
cearșaful îmi era spoiler
l-am apucat de-un colț
păstra câteva pete albe și roșii
de azi-viață
uscate
la fel de uscate ca tărâțele
ciudat
în iad
legenda petelor albe și roșii
o cunoșteau și proștii
Tags: chirilice, în iad, mihok tamas, Poezie, toate literele