stăteam cu toţii aşezaţi la masă
cu capetele plecate
împingând cu mâinile dezarticulate tăcerea
care acoperea farfuriile goale
pândeam pe rând la fereastră
în deplina discreţie a trăirilor
aranjând uneori faţa de masă
clipa
în care lumina
cu modestia ei disimulată
va pătrunde în cele din urmă în casă
alunecând dintr-o farfurie într-alta
încordarea se arcuia peste masă ca o pisică
ce caută să-şi ameţească prada
înainte să o mănânce de vie
i-am căutat cu privirea pe sub masă degetele de la picioare
am privit-o pentru ultima oară peste umăr
i-am zâmbit
şi am decis că e vremea să-mi slobod capul în farfurie
oferindu-le încă o dată pretextul de care aveau nevoie
ca să-i spună că s-a încurcat cu un pierde vară
încet bucătăria se reconfigura
şi rolurile în familie se redistribuiau
doar ea mai ţinea strâns în mână o bucată de pâine ca pe o busolă
nimeni n-a reuşit să se ridice atât de natural de la masă ca ea
şi să-şi repete părinţii pînă la următoarea întâlnire de familie
când vom tăcea iar cu toţii cu ochii îndreptaţi spre fereastră.
în prima strofă cred că ar fi mai bine așa: ”împingând cu mâinile dezarticulate/ tăcerea care acoperea farfuriile goale” (altfel cu tăcerea în același vers e cam mult).
Mi se pare că ”deplina discreţie a trăirilor” trebuie reformulat, la fel și ”modestia ei disimulată”.
N-am înțeles asta cu ”să-şi repete părinţii”, poate să-i imite?
cam sunt de acord cu observațiile Cristinei
iar versul ăsta l-aș fraza puțin altfel: “nimeni n-a reuşit să se ridice ca ea atât de natural de la masă”
Asa-i, chestia cu ”împingând cu mâinile dezarticulate tăcerea” e o expresie super forata si poate fi incredintata bratului secular. Acum la nivel de limbaj as elimina cuvantul slobod, care suna strident acolo. Tot strident (si cam juvenil) imi pare si titlul.
In rest, imi pare fainutz ritualul asta domestic & freak.