stau singură la o măsuță de fier forjat
cu trei picioare și două scaune am cerut
o cafea tare și o prăjitură Marlenka
i-am spus picoliței să-mi pună două
nuci peste prăjitură
respirația mea se amestecă cu aburul
cafelei și se înalță la etajul clădirii unde
o roșcată cu ochelari Sophia Loren face
cerculețe mari și mici din aburi și le suflă
înapoi spre mine
Trecătorii respiră greu.
nucile s-au lichefiat roșcata cu ochelari Sophia Loren s-a așezat lângă mine și
îmi spune că ea își toarnă întotdeauna
nucile în cafea
Trecătorii respiră prin cerculețe.
roșcata și-a ridicat ochelarii Sophia Loren
îmi spune că are un unchi în America el
îi trimite vederi cu fete pin-up apoi îmi
șoptește că și-o trage cu un afacerist care
are plantație de tutun
Trecătorii poartă ochelari Sophia Loren.
Picolița poartă și ea ochelari Sophia Loren.
roșcata îmi întinde doi pistrui de pe nas
îi bag în buzunarul jachetei îi mulțumesc
apoi îi spun că fac parte dintr-un ONG îi
explic despre importanța sterilizării animalelor.
roșcata spune că mama ei a fost sterilă
apoi se întoarce la etaj și își rulează o țigară.
Picolița mi-a mâncat prăjitura. Îi las bacșiș.
Trecătorii se respiră unul pe altul.
Nu reuşeşti să faci interesante micile tabieturi. Aici, Ciudad, Supereroi, Cyborg, Poeme, toate. Cu marile tabieturi…, aia e altceva.
Ei, aș!
mereu mă enervează cînd citesc comentarii dintr-astea constipate:„n-ai reușit”, „ai ratat”. eu zic, distinse comentator Sămărghițan, domnișoara chiar a reușit ceea ce unui ochi de expert îi scapă. două duzini de ginard de Jidvei la hanul Manuc dacă ești curios să afli „ce”-ul anume!