Romanul Fâșii de rușine, de Cristian Fulaș, va fi prezentat în două evenimente organizate la Sibiu și la Brașov.
Apărut la Editura Gestalt Books la începutul lunii martie a acestui an, Fâșii de rușine este, după părerea mea, unul dintre cele mai bune volume de proză românească ale anului 2015. Fapt cu atât mai remarcabil cu cât este o carte de debut. Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt, puteți citi integral capitolul 1 al cărții aici.
Cristian Fulaș este, așa cum îmi mărturisea, unul dintre oamenii care citește mult mai mult decât scrie. Și, de asemenea, este un însingurat care are prea puțin de-a face cu baletul relațional al lumii literare românești. Așadar, cartea lui a fost o surpriză și, deși a fost receptată foarte bine – vezi impresiile de lectură ale lui Octavian Soviany și Cosmin Perța de la sfârșitul articolului – nu se bucură de toată vizibilitatea pe care o merită. În fine, avatarurile mediului literar românesc. În orice caz, acest mini-turneu în două centre urbane care prețuiesc literatura română contemporană sper să contribuie la bine-meritata notorietate a acestei cărți.
Prezentările vor avea loc după cum urmează:
Sibiu, 6 mai, ora 18.00
Librăria Habitus
Piața Mică 4
Invitat: Radu Vancu
Brașov, 7 mai, ora 18.00
Librăria Șt. O. Iosif
Mureșenilor 14
Invitat: Virgil Borcan
Impresii de lectură
Un roman despre dependența care generează singurătate sau, mai degrabă, despre singurătatea care conduce la dependență. Iar protagonistul său are toate datele esențiale ale ,,străinului”, ale unei ființe absurde în sensul camusian al termenului, ce descoperă divorțul dintre lipsa de noimă a lucrurilor și nevoia noastră de noimă, e necomunicativă, înstrăinată și resimte cu acuitate că (așa cum spunea un alt gânditor existențialist) infernul sunt ceilalți. Pornind de aici, Cristian Fulaș construiește un roman ambițios, alternând diverse registre stilistice, îmbinând ingenios narațiunea cu meta-narațiunea dar, mai ales, depănând o povestire fluentă, condusă de la început la sfârșit cu o o siguranță aproape înspăimântătoare. Efectul de autenticitate este copleșitor.
Octavian Soviany
Dragă Cristian, ți-am citit cartea și după primele 40 de pagini am fost cuprins de un sentiment de angoasă profundă. Mi s-a făcut foarte rău și mă simțeam ca după un leșin din care ieșisem cu remușcări și conștiința făcută ferfeniță. Să nu mă înțelegi greșit, cartea este impecabil scrisă, alertă, vie, radiografiază verosimil și expresiv partea întunecată a boemei bucureștene, sondează cu finețe și autenticitate psihicul alcoolicului, cu toată confuzia, demența și violența sa construind o atmosferă densă și apăsătoare din care dispare orice lumină lăsând loc disperării și neputinței. Poate tocmai aici este impasul, am intrat nepregătit în lectura acestei cărți traumatice, jurnal fictiv al dezintegrării, am început naiv, la nivelul 0, acela al lecturii de identificare și, deși nu am experimentat niciodată pe viu la intensitatea aceasta experiențele narate, acestea mi s-au transmis direct în subconștient transformându-mă într-o legumă neputincioasă și obscenă în slăbiciunile ei. Am urmărit până la final destinul personajului tău în încercarea, mereu ratată, de echilibrare, cu toate renunțările, sevrajele, halucinațiile, delirurile și recidivele sale. M-a copleșit și la final am rămas cu același gust amar în gură, cu același tremur, cu aceeași dezorientare și senzație de gol în creier, piept și stomac. Poate acestea sunt cele mai limpezi indicii că avem în față o carte bună, una care te somează la auto-sondare și te răscolește până în straturile cele mai sumbre ale subconștientului.
Cosmin Perța
Tags: Cristian Fulaș, Fâșii de rușine
