se împarte persuasiv între două job-uri
aşteptată acasă de un frate c-un certificat de handicap si o mamă obeză
zilele se rostogolesc ca o avalanşă de pietre peste ea
e scoasă la suprafață de mady care trăieşte cu jumătăți din organele ei
ajunsă în punctul de a-şi suplini capul cu inima
se perfecționează în bucătărie
pe fiecare clătită azvârlită în farfurie
îşi face apariția sorin cu privirea de scrimer
zap zap zap s-ar lăsa dezbrăcată de haine deşi admonestată de mady
se preface ca nu aude artificii verzi aprinse se rotesc
în cameră cărțile prind praf
se îngroapă în tristețe mady nu tolerează
intervine întotdeauna la timp iubeşte publicul
zâmbeşte aşezată pe pat cu părul răsfirat ca nişte ramuri
examinează adânc tavanul – un cer de plastic în semiobscuritate
sărută gâtul lui sorin după aceea îşi linge sângele de pe buze