se împarte persuasiv între două job-uri

aşteptată acasă de  un frate c-un certificat de handicap si o mamă obeză

zilele se rostogolesc  ca o avalanşă de pietre peste ea

e scoasă la suprafață de mady care trăieşte cu jumătăți din organele ei

 

ajunsă în  punctul de a-şi suplini capul cu inima

se perfecționează în bucătărie

pe fiecare clătită  azvârlită în farfurie

îşi face apariția sorin cu privirea de scrimer

zap zap zap  s-ar lăsa dezbrăcată de haine deşi   admonestată de mady

se preface ca nu aude   artificii verzi aprinse se rotesc

în cameră cărțile prind praf

 

se îngroapă în tristețe  mady nu tolerează

intervine întotdeauna la timp  iubeşte publicul

zâmbeşte aşezată pe pat cu   părul răsfirat ca nişte ramuri

examinează adânc  tavanul – un cer de plastic în semiobscuritate

sărută gâtul lui sorin   după aceea îşi linge sângele de pe buze