Tatăl meu nu a făcut războiul,
însă avea o uniformă de militar
cu stema patriei strălucind pe piept
pe care noi, copiii, o îmbrăcam când şi când
visând că vom deveni odată eroi.

Nu, nu a făcut războiul,
dar se poate spune că a fost
dinainte învins.

A pierdut bătălii la care nu a luat parte
şi a suferit înfrângeri pe care
niciun soldat nu le-ar putea îndura.

Pentru că înfrângerea adevărată este atunci când
n-ai apucat să apeşi cu degetul pe trăgaci.

N-ai apucat nici măcar să ajungi pe front,
ci ai pierdut războiul înainte
de a fi te născut.

L-au pierdut strămoşii tăi.

Iar ţie nu ţi-au lăsat decât uniforma
pe care o ţii împăturită într-un dulap
pentru a fi îmbrăcată doar în momentele de pace
când se organizează câte-o paradă.

Şi te trezeşti defilând în faţa
unei mulţimi entuziaste
jinduind la acel moment în care
te vei elibera
de neputinţa celor ce te-au înfrânt.