uneori
moartea vine ca o compresă rece
caşti o dată de două ori de trei şi gata
cu luminile aprinse trenul intră în gară
ca şi cum ai sări şanţul
treci în lumea cealaltă
de o parte iarba verde răcoroasă
de alta huma de sânge în care
te încleştezi şi începi să urci
împingând în coate şi genunchi

-iată câmp sterp cât vezi cu ochii
în fiecare căuş hotărât
câte o floare
şi cu lacrimile tale o vei uda
vântul nu îţi va răcori fruntea
susurul izvorului nu îţi va linişti urechea
oasele tale nu vor cunoaşte odihna

nu-mi mai torci firul de borangic mamă
de mână mă ia
sunt copilul din pragul colibei din arin necojit.

 

Tags: