“Aş fi vrut să am un balon umflat cu ultima ta răsuflare. Să respir în fiecare an, de ziua mea, câte-o gură. Tu ai murit de 10 ani. Eu alerg repede-repede dintr-o parte în alta a camerei şi mă lovesc tare de pereţi. Să sune ca un clopot.”-Cristian Popescu
ei construiesc vieţi din falsuri
aşa s-a întâmplat şi la tine
ai sânge frumos şi sacral de asta
când vor afla îmi vor fute cartea
ca şi cum ar fi un produs
domnilor doamnelor
când alergi dupa soare eşti ars
nu din lipsa de curaj menţionez că
iubesc ploaia
ştiţi am sărit din burta mamei în coaiele
acestei lumi pe 11 septembrie
şi îmi reprezint sistemul locomotor cu talpă de melc
nu am nevoie de mâinile lor împuţite
vreau să mulţumesc celor care au înţeles
că sub o cochilie e o inimă
şi cei care cred că plămânii mei nu au guri
să-şi bage vuvuzele în canalele auditive
sau să se fută