s-a furişat în spatele ei, a cuprins-o de talie şi a muşcat-o de ceafă, dar ea l-a refuzat brutal: “stai, uă, prostule, suntem în biserică”. el a râs ironic: “şi ce, fă, dacă suntem în biserică?”. “taci, uă, că ne aude lumea!” a ţipat ea. două bătrâne îi priveau circumspecte, şuşoteau, făcuseră câteva remarci rasiste, având însă grijă să nu fie auzite de “destinatari”.
îşi aşteptau rândul să primească punga cu dulciuri şi câteva mandarine, el stătea în spatele ei şi încerca să-i bage mâna sub bluză, ea îl respingea: “potoleşte-te odată, ce dracu ai! mă faci să înjur în biserică!” “taci, fă, că-ţi pun mâna la mijă!” a strigat el, fiind atenţionat de un bărbat în vârstă: “comportă-te cuviincios, nesimţitule!”. el s-a prefăcut că nu l-a auzit, a înaintat odată cu rândul care aştepta primirea “pachetului”. a văzut un copil cu trei pungi în mână şi una îndesată într-un buzunar al gecii:
“uă, ăla care eşti a lu brazilianu, vino incoa! dă şi mie un pachet!”. copilul, speriat, i-a întins o pungă şi a fugit afară din biserică.
“ce-i iei pachetul copilului?” i-a spus soţia. “dacă află Brazilianu să vezi ce-ţi face!” el a aşteptat să se întoarcă şi i-a aplicat o palmă peste fund: “uă, tu chiar nu te potoleşti! mă faci să urlu în biserică!” “ce-ai, fă, ai băut gaz?. vezi că tre să iei pachet, fă!” i-a răspuns el râzând. “stai, uă, că e băiatu în faţă!” a ţipat ea. şi-a aşteptat rândul, s-a aplecat să ia pachetele din cutie şi soţul i-a ridicat fusta, lăsând să se vadă chiloţii roz prin ciorapii transparenţi.