More in Recenzii
-
Vânt potrivit, dar nu pentru toți
Ce face Vînt potrivit pînă la tare un etalon? Dacă priza crescândă la real este narațiunea legitimă a poeziei românești din a doua jumătate a secolului XX și începutul secolului XXI, atunci aceste texte îi scurtcircuitează caracterul „progresiv”, autorii lor putând înjgheba în marginea câmpului literar, fie și grație lui Brecht și altor câteva influențe din literatura de limba germană, texte narative, biografiste și, am putea adăuga, conceptuale, totul avant la lettre…
-
A fi sau a nu fi… [email protected]
(Romanele grafice au devenit de ceva timp în Occident literatură demnă de a fi analizată academic. Greu de spus peste câteva decenii cartea pe care o voi discuta în rândurile […]
-
Inadaptarea ca virtute? (Gabriel Chifu, ploaia trivalentă)
Contrar a ceea ce crede Răzvan Voncu în postfața antologiei, persistă chiar impresia unei „poetici schizoide”…
-
Poezia vaporwave
De unde va sări iepurele? Un critic ar trebui să fie (teoretic!) în stare să citească (mai) tot și să fie capabil să-și dea seama de starea lucrurilor (!) chiar […]
-
Daniel Clinci: Avangardă și experiment
(a se citi și prima parte, Avangardele de peste gard) Așa cum promite titlul, „Avangardă și experiment. De la estetica negativă la cultura postmodernă” (Ed. Tracus Arte, 2014) se poziționează […]
-
Vasile Chira – “Orologiul”, sau reinventarea literaturii ca pretext noetic
(Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2010, 121 pag.) Semnul scriiturii lui Vasile Chira este interogaţia (v. ”Homo interrogans” volumul de debut în poezie al autorului, Editura Dacia, 2009). O interogaţie plină de […]