Folosiți-vă (măcar un pic) imaginația
Fie că vorbim sau nu despre artă „relațională” (după Bourriaud), „(co)participativă” (după Bishop) sau „utilă” (vezi noul Muzeu Arte Útil din Eindhoven), aceste forme de acțiune prin artă sau, așa cum le definește Ghiu, de „politică cu artă”, artă ca „viață-activitate”, pot fi înțelese ca activități deconstructive și democratice care propun în mod banal, cotidian adică, „ieșiri la viața-împreună, la artă, la aer”, permanente (co)producții de sine care depășesc simplul consum („Arta îi „învață” pe oameni să facă ei înșiși, să nu depindă, să nu fie asistați: consumatori.”)