FDL.ro

scriitorul Alexandru Vakulovski, expulzat din România anul trecut din cauza expirării permisului de ședere temporară în țară (deși cinci ani de zile cererea de redobândire a cetățeniei a fost amânată, dar nu vreau să reiau discuția aceasta și să vorbesc și despre scârba cu care este tratat de autoritățile române un om de cultură care a publicat în această țară mai multe cărți decât are un consul degete la o mână), a fost chemat pe data de 22 februarie 2010 în București, să depună jurământul de credință. Pe 15 februarie a solicitat la consulatul de la Chișinău viza de intrare în România, iar ieri, pe 19, a aflat că cererea i-a fost respinsă. Alexandru Vakulovski nu poate intra în țară. (vezi editorialul)

am hotărât astăzi să-i pun câteva întrebări legată de această situație prin care trece.

RA : te (mai) simți român? având în vedere că deși nu este “țara ta de origine”, dar ai publicat numeroase cărți în România, în limba română, ai și multe lucrări traduse (automat ai avantajat imaginea acestei țări în afară, dar să nu intrăm în discuții patriotice…) te trateaza mai degrabă ca pe un intrus.

V : m-am simţit român de când m-am nascut. dacă l-ai fi întrebat asta pe tatăl meu – pe strada al cărui nume e casa mea – te lovea. ţara mea de origine? ce e aia? urss?

RA : dar ce simți față de Statul Român în acest moment, când se întamplă porcăriile-astea?

V : mare greață!

RA : cum comentezi faptul că în România oamenii de cultură nu au niciun cuvânt de spus? (decât în cazuri speciale, s-a văzut, când unii dintre ei susțin o anumită culoare politica) atât tu, un scriitor român important, ai fost expulzat din țară, iar sute de alți scriitori au semnat o petiție pentru a ți se acorda cetățenia – după ultimele evenimente se pare că toți sunt(em) luați în derâdere.

V : scriitorii nu sunt oameni care susţin politica-cuiva. dup-aia nu mai sunt scriitori. asta a arătat cât de mult România ţine de ceea ce cred scriitorii şi oamenii de cultură. cât de mult contează pentru România oamenii de cultură. adică nu contează – petrol să fie.

RA : ce vei face acum? ce soluții există pentru a putea intra în România să îți primești cetățenia?

V : era o variantă să trec graniţa ilegal şi să depun jurământul. acum… mâine mă duc la ambasadă, sigurul teritoriu din România care încă nu m-a dat afară (spre deosebire de consulat). dupa asta, nu ştiu.

RA : să spunem că la ambasada României nu vei rezolva nimic, presupun că la câte s-au întâmplat ești pregătit și pentru asta. vei trece granița ilegal sau mai există și alte soluții?

V : nu voi trece graniţa ilegal pentru cetaţenie. poate pentru altceva, dar nu pentru a sta in România. de fapt nu am nevoie de cetăţenia română, mă doare-n pulă de ea. doar că o merit. adică, nu că o merit, ea e în sângele meu. mai mult ca la Băsescu, Tăriceanu, Vanghelie sau la alţi frumoşi.

RA : vei publica un roman biografic în care să prezinți ce s-a întâmplat în perioada asta din viața ta? (de la expulzare și toate peripețiile până la primirea cetățeniei, când se va întampla și asta)

V : nu cred. în astfel de carte aş fi personaj, ceea ce nu obişnuiesc să fac cu mine în cărţile mele. dar poate voi folosi gunoaiele pe care le-am întâlnit în cale în perioada asta. asta mă inspiră, da.

RA : unde vrei să locuiești după ce se termină cu toată nebunia asta, în România sau în Rep. Moldova?

V : în Chişinău, clar! vreau cetăţenia pentru că o merit, atât.

RA : ești unul dintre puținele motive pentru care mulți scriitori (și nu numai) au făcut front comun, lăsând orgoliile și orice mici ranchiuni deoparte…

V : păi ei au simţit că sunt de-al lor într-un fel. român? poate că da. le mulţumesc mult şi sincer, nu mă aşteptam. le-aş spune că eu am fost mai prost ca ei şi îmi cer scuze că a trebuit să se obosească pentru mine în loc să scrie un vers.

RA : eu cred ca USR ar fi trebuit să se implice în acest caz, indiferent dacă ești sau nu membru. dar n-au realizat nici cel mai mic demers ca România să-și “recupereze” unul dintre cei mai talentați scriitori români tineri. la fel ca și în cazul instituţiilor statutului, crezi că nu le pasă?

V: USR e doar o instituţie, ca şi statul. acum sunt mai importanţi oamenii decât statul, cel puţin la noi.

RA : ce pregătești în materie de scris? (ai un roman, un titlu, o editură? și când?)

V : o să apară imediat un roman. 157 de trepte spre iad. dar nu e despre cetăţenia mea, că ar fi mai multe trepte. va fi la Cartier. prima mea carte apărută în Moldova.

RA : imediat înseamnă… până în vară?

V : până la ziua mea – 9 aprilie.